Modelat prin durere!
Vin astăzi cu o rugă sfântă ce n-am putut să o rostesc vreodată
Mi-e greu s-o spun, și totuși am ales să ți-o aduc la poala ta curată!
Mereu ți-am mulțumit în astă viață de tot ce-i bun, de tot ce-i prețios
Deși acestea nu mi-au fost vriodata, de un real și bun mereu folos!

Dar astăzi vreau să vin cu altă rugă, deși am răni și cicatrici ce dor
Azi vreau să-ți spun din suflet mulțumesc, pentru încercări, o sfinte Creator!
Tu știi că nu-s decât țărână, un lut ce trebuie lucrat din greu
De asta știu că-n orice încercare, mai prelucrat în tihnă, Dumnezeu!

Și vreau să-ți mulțumesc, Stăpâne, că acolo unde m-a durut mai tare
Tu m-ai lucrat mai mult ca la final, să fiu un vas sfințit și de onoare!
Și-acolo unde greul mă ardea, și nopțile păreau calvar de suferință
Doar Tu știai cât bine îmi faci în taină, mă întăreai mai mult Tu în credință!

Când îmi părea că ești departe, și m-ai lăsat însângerat pe cale
Mi-ai arătat că mă țineai în palmă, și mă acopereai cu grijă-n vale!
Îți mulțumesc de lecția durerii, ce m-a învățat că suferința-i har
M-ai sensibilizat prin grea durere, dar am văzut că mi-ai făcut un dar!

Privesc în urma mea pe cale, și văd că multe lucruri bune le-am uitat
Nu Te-am văzut în razele de soare, și nici în florile ce-n taină le-ai creat
Nu Te-am simțit când îmi părea că viata e mai frumoasă, plină, infinită
Dar Te-am simțit cu o putere mare, când viața mea părea că e zdrobită!

De aceea astăzi vreau să-ți mulțumesc, de lecțiile prețioase, sfinte
Căci când durerea m-a zdrobit în duhul meu, mă mângâiai cu drag, fără cuvinte!
Când totul nu era decât o dramă, o suferință nesfârșită, amară
Erai prezent mai mult ca niciodată, și n-ai lăsat speranța mea să moară!

M-ai vindecat cu o dragoste aleasă, m-ai strâns în brațul Tău plin de iubire
Tot ce era gunoi ai ars în mine, și mi-ai adus în suflet împlinire
Mult mai puternic m-ai făcut să fiu, dar totuși să Te văd un ajutor în toate
M-ai învățat că lângă Tine, Doamne, nu mai există frici, nu mai există moarte!

Deși ca om eu îmi doresc doar bine, și doar o oază ce adie a fericire
Tu, Creatorul sufletului meu, cunoști că creșterea începe cu zdrobire!
Deși e dureros și mă împotrivesc pe drum la tot ce mistuie, la tot ce doare
Eu știu că mă lucrezi pe-acest pământ, ca la final să-Ți aduc onoare!

Deși aș vrea să-Ți cer doar bucurii, mi-e greu să-Ți spun să-Ți faci Tu voia sfântă
Dar, Doamne, dacă asta îmi va face bine, Tu ești Olarul, te rog, Tu lutul meu frământă! !
Nu vreau să ocolesc durerea pe pământ, dacă aceasta mă va face vas de cinste
Te rog, lucrează-mă cum știi mai bine, cu dragoste, cu dor, fără cuvinte

Și știu că-ntr-o zi, privind în urmă, eu Îți voi mulțumi fără măsură
Că n-ai lăsat al meu vas nelucrat, ci m-ai strivit cu dragostea Ta pură!
Și tot ce-a fost impur și murdărie, ai ars în mine în al Tău cuptor! !
Și am ajuns în cerul Tău, Stăpâne, un vas de cinste, modelat cu dor!